CAPITOLUL I

PRINCIPII GENERALE

 

Art. 1 Biserica Creștină "Betania" Essen  recunoaște Biblia – Cuvântul lui

Dumnezeu – ca autoritate supremă de viaţă.

 

Art. 2 Credincioșii din  Biserica Creștină "Betania" Essen  se unesc în Numele

Domnului Isus Cristos în Biserici (Adunări) locale, pe baza Mărturisirii de Credinţă şi a prevederilor prezentului Statut. Ei se supun autorităţii Bisericii locale, exercitată prin Comitetul de presbiteri.

Mărturisirea de Credinţă reprezintă convingerile esenţiale ale creştinilor , pe

baza cărora se realizează unitatea de învăţătură şi practică a Bisericii.

 

Art. 3 Biserica Creștină "Betania" Essen, este persoană juridică.

 

Art. 4 Biserica Creștină "Betania" Essen, este separată  de Stat, neacceptând

intervenţia acestuia în viaţa internă a Bisericii și  nu poate fi angajată  politic.

Conducerea Bisericii Creștine "Betania" Essen  şi presbiterii nu pot fi membri ai

partidelor politice.

 

Art. 5 Biserica Creștină "Betania" Essen poate solicita sprijinul instituţiilor de

stat sau private pentru realizarea scopurilor ei. Ajutorul nu poate fi condiţionat, dar se supune dispoziţiilor legale în vigoare.

 

Art. 6 Membrii Bisericii Creștine "Betania" Essen , în baza principiului de preoţie

universală, au dreptul şi responsabilitatea de a sluji şi de a mărturisi Evanghelia.

 

Art. 7 Biserica locală este autonomă, în condiţiile Mărturisirii de Credinţă şi ale

prezentului Statut. Ea este în raporturi de egalitate cu celelalte biserici locale şi se poate asocia pentru proiecte comune cu acestea.

 

 

CAPITOLUL II

 

BISERICA LOCALĂ

 

Definire şi constituire

 

Art. 8 Biserica locală se înfiinţează prin hotărârea Adunării Generale de

constituire. Cu această ocazie se întocmeşte un proces – verbal de constituire, în doua  exemplare, semnat de fiecare credincios.

 

Art. 9 Biserica locală are drept scopuri principale:

 

    1. Glorificarea lui Dumnezeu prin închinare

    2. Creşterea spirituală a credincioşilor

    3. Vestirea Evangheliei şi misiune

    4. Educarea în spirit creştin a tinerilor, adolescenţilor şi copiilor

    5. Ajutorarea celor în nevoie.

 

Art. 10 Biserica locală, prin slujitorii ei, practică în conformitate cu Mărturisirea

de Credinţă:

            a) acte de cult:

            – Botezul Nou-Testamental

            – Masa Domnului

            b) activităţi religioase:

            – Căsătoria

            – Binecuvântarea copiilor

            – Recunoaşterea lucrătorilor

            – Înmormântarea

            – Conferinţe, tabere, seminarii creştine

            – Alte activităţi cu caracter creştin evanghelic.

            c) activităţi sociale şi caritabile.

 

     Acestea se desfăşoară în lăcaşul de cult al Bisericii, în locuri publice, private sau, după caz, în case particulare – cu acordul proprietarului.

 

     Art. 11 În îndeplinirea scopurilor ei, Biserica locală organizează, singură sau în colaborare cu alte biserici, adunări religioase obişnuite şi speciale pentru mărturisirea învăţăturii creştine evanghelice, predicarea Evangheliei, precum şi alte activităţi.

 

Membri şi aparţinători

 

     Art. 12 Dreptul de membru al unei Biserici locale se primeşte în mod individual şi voluntar, în urma pocăinţei, credinţei şi a botezului Nou Testamental, acceptând Mărturisirea de Credință  a Bisericii Creștine "Betania" Essen, şi prezentul Statut.

Înscrierea în Registrul de evidenţă a membrilor Bisericii se face în baza unei

solicitări scrise.

     Calitatea de membru nu poate fi exercitată, în acelaşi timp, decât într-o singură Biserică locală.

 

     Art. 13 Un membru se poate transfera dintr-o Biserică locală în alta, printr-o solicitare scrisă aprobată de către Comitetul de presbiteri al Bisericii unde se transferă.

      Biserica locală de unde se transferă are datoria ca, în termen de 30 zile calendaristice, să elibereaze o adeverinţă. Un membru pus sub disciplină nu se poate transfera decât după ridicarea sancţiunii de către Biserica locală care i-a aplicat-o.

 

      Art. 14 Fiecare membru şi slujitor al Bisericii locale recunoaşte şi se supune autorităţii acesteia, exercitată prin Comitetul de presbiteri.

     Membrii şi slujitorii Bisericii nu pot fi membri ai organizaţiilor cu ideologie, învăţătură şi practică contrară Sfintelor Scripturi.

 

      Art. 15 Membrii Bisericii au dreptul:

      – să participe activ la toate serviciile şi adunările Bisericii locale,

         dacă nu au intrat sub incidenţa unei disciplinări;

      – să beneficieze de comuniune frăţească, de sprijin moral şi

         asistenţă spirituală;

      – să-şi manifeste credinţa creştină şi s-o promoveze prin activităţi

         religioase şi sociale;

      – să participe la activităţile Bisericii organizate în familii, lăcaşuri de

         cult, locuri publice;

      – să slujească şi să mărturisească Evanghelia în conformitate cu

         darurile spirituale primite şi recunoscute de Biserică, prin

         evanghelizare personală şi publică, prin predicarea Cuvântului lui

         Dumnezeu în lăcaşuri de cult şi în locuri publice şi private, prin

         conducerea grupurilor mici, precum şi alte activităţi religioase.

 

      Art. 16 Membrii Bisericii au datoria:

      – să respecte principiile de credinţă şi să trăiască în acord cu învăţăturile Bibliei;

      – să recunoască şi să se supună autorităţii Bisericii locale;

      – să susţină Biserica locală prin mijloace financiare şi/sau materiale;

      – să respecte Mărturisirea de Credinţă şi Statutul.

 

     Art. 17 Comitetul de presbiteri aplică măsuri disciplinare gradual, după caz, asupra unui membru al Bisericii care s-a făcut vinovat de trăire în păcat, abatere de la Mărturisirea de Credinţă, Statut, absenţă îndelungata (maxim 3 luni ), dezbinare sau alte abateri de la conduita creştină. Măsurile disciplinare privesc interzicerea participării la Masa Domnului, a rugăciunii în public şi a oricărei alte activităţi în cadrul Bisericii. Ridicarea măsurilor disciplinare se face de către Comitetul de presbiteri care a decis respectivele măsuri, în urma constatării unei pocăinţe reale a celui pus sub disciplină. Comitetul aduce la cunoştinţa Bisericii măsurile disciplinare aplicate sau ridicate unui membru al Bisericii.

 

      Măsurile disciplinare sunt:

      – Mustrarea în faţa Comitetului de presbiteri;

      – Mustrarea în faţa Bisericii;

      – Retragerea temporară a unor drepturi;

      – Excluderea.

 

     În desfăşurarea activităţii sale, Biserica poate decide, în cazuri riguros determinate, interzicerea pe proprietatea Bisericii a accesului unor persoane care tulbură serviciile divine.

 

     Art. 18 Calitatea de membru al Bisericii încetează prin transfer, retragere, excludere, absenţă îndelungată nejustificată, deces.

     Retragerea se face prin declaraţie scrisă. Excluderea se transmite persoanei excluse şi se comunică Adunării Generale a membrilor, în urma cercetării şi hotărârii Comitetului de presbiteri.

     Excluderea se face pentru trăire în păcat, nerespectarea Mărturisirii de Credinţă, a Statutului, producerea de dezbinare, împărtăşirea sau promovarea unor învăţături străine Evangheliei, sau alte acte care compromit grav mărturia de credincios.

      Membrii transferaţi, retraşi sau excluşi nu au nici un drept asupra bunurilor şi valorilor aduse sub orice formă în patrimoniul Bisericii.

 

     Art. 19 În urma dovezilor de pocăinţă ale persoanei excluse şi a solicitării scrise a acesteia, Comitetul de presbiteri hotărăşte reprimirea celui exclus şi comunică Adunării Generale această decizie. Atât excluderea cât şi reprimirea se operează în evidenţele Bisericii locale.

 

      Art. 20 Sunt consideraţi aparţinători ai Bisericii locale următorii:

      – copiii nebotezaţi ai membrilor Bisericii;

      – cei care au acceptat în scris Mărturisirea de Credinţă, dar nu sunt

         încă botezaţi.

 

     Art. 21 Aparţinătorii nu beneficiază de drepturile membrilor Bisericii, dar se supun autorităţii acesteia.

      Comitetul de presbiteri poate acorda asistenţă religioasă aparţinătorilor, la cerere, respectând Mărturisirea de Credinţă şi mărturia creştină.

 

Slujitori în Biserică

 

     Art. 22 Fiecare membru, pe baza principiului preoţiei universale, are dreptul să slujească lui Dumnezeu şi semenilor în conformitate cu darurile spirituale primite şi recunoscute de Biserica locală.

 

     Art. 23 Fraţii credincioşi, cu o viaţă spirituală matură pot sluji, sub autoritatea Bisericii locale, ca: presbiteri, învăţători, evanghelişti, misionari, diaconi şi altele.

     Credincioşii recunoscuţi de Biserica locală pot lucra în domeniile:

            – conducere şi administrare;

            – păstorire;

            – edificare spirituală şi echipare;

            – proclamarea Evangheliei;

            – întemeiere de noi Biserici;

            – tineret, adolescenţi şi copii;

 – promovarea valorilor creştine în spitale, centre de plasament,grădiniţe,         şcoli, penitenciare, unităţi militare, şcoli de reeducare, azile şi alte               organizaţii, cu respectarea prevederilorlegale;

            – alte slujiri.

     

     Surorile credincioase, cu o viaţă spirituală matură, pot sluji, conform darurilor spirituale primite şi recunoscute, sub autoritatea Bisericii locale, în:

            – lucrarea cu femeile, cu adolescenţii şi cu copiii;

            – domeniul muzical;

            – activităţi sociale şi de caritate;

            – promovarea valorilor creştine în spitale, centre de plasament,

               grădiniţe, şcoli, penitenciare, unităţi militare, şcoli de

               reeducare, azile şi alte organizaţii, cu respectarea prevederilor

               legale.

            – alte slujiri

 

     Autoritatea fiecărui slujitor al Bisericii se exercită prin slujire.

 

     Art. 24 Biserica locală, prin Comitetul de presbiteri, poate angaja personal pentru lucrări spirituale şi/sau administrative. Comitetul de presbiteri poate desface contractul de muncă al personalului angajat care nu-şi îndeplineşte îndatoririle sau care se face vinovat de abateri morale, abateri de la Mărturisirea de Credinţă, sau de la Statut.

 

Organizarea şi funcţionarea Bisericii locale

 

     Art. 25 Adunarea Generală este întrunirea membrilor Bisericii locale. Ea este convocată anual şi, în mod excepţional, poate fi convocată ori de câte ori este nevoie. Adunarea Generală este convocată de către Comitetul de presbiteri cu cel puţin 30 de zile calendaristice înainte, anunţându-se ordinea de zi. Ea funcţionează regulamentar dacă este întrunit cvorumul stabilit de către Biserica locală.(50+1)

 

     Art. 26 Adunarea Generală confirmă deciziile Comitetului de presbiteri în domeniul spiritual şi validează pe cele din domeniul organizatoric şi administrativ.

 

      a) Spiritual:

      – numirea slujitorilor în Biserică;

      – numirea slujitorilor din Biserică care lucrează ca misionari în ţară

         şi în străinătate;

      – excluderea şi reprimirea membrilor.

 

      b) Organizatoric:

      – afilierea sau retragerea din asociaţii religioase;

      – desemnarea delegaţilor Bisericii la Adunarea Generală a Comunităţii Zonale;

      – înfiinţarea de unităţi şcolare şi preşcolare, de educaţie religioasă, fundaţii,              asociaţii, societăţi misionare, aşezăminte de caritate şi filantropice şi altele, cu        respectarea Mărturisirii de Credinţă, a prezentului Statut şi a prevederilor legale.

 

      c) Administrativ:

      – situaţia financiară a Bisericii;

      – angajarea şi desfacerea contractului de muncă al personalului;

      – achiziţionarea şi înstrăinarea de bunuri mobile / imobile.

 

Comitetul de presbiteri al Bisericii locale

 

     Art. 27 Comitetul de presbiteri este organul de conducere al Bisericii locale. El se întruneşte lunar şi ori de câte ori este nevoie, iar trimestrial îşi evaluează activitatea. Cu ocazia desfăşurării lucrărilor Adunării Generale, Comitetul de presbiteri îşi prezintă raportul de activitate.

 

     Art. 28 Comitetul de presbiteri este alcătuit dintre presbiterii Bisericii locale.

 

     Art. 29 Membrii Comitetului de presbiteri sunt recunoscuţi în Biserică pe baza:

    – caracterului şi calităţilor lor de slujire, descrise în 1Timotei 3:1-7 şi Tit 1:5-9;

    – darului primit din partea Duhului Sfânt, practicat şi recunoscut în Biserică;

    – chemarea şi responsabilitatea pe care şi-o asumă în conducere şi administrare.

 

     Art. 30 Comitetul de presbiteri conduce, supraveghează şi răspunde pentru toate activităţile spirituale şi administrative desfăşurate în Biserica locală. Comitetul de presbiteri are atribuţii în:

    – stabilirea, motivarea şi implementarea viziunii şi a strategiei Bisericii locale;

    – păstorirea şi consilierea spirituală cu obligativitatea păstrării confidenţialităţii;

    – consolidarea spirituală a credincioşilor şi aplicarea învăţăturilor Bibliei;

    – păstrarea învăţăturii Bibliei;

    – pregătirea şi echiparea celorlalţi slujitori;

    – cooptarea de slujitori în vederea recunoaşterii lor ca presbiteri;

    – sprijinirea şi promovarea membrilor în lucrare;

    – recomandarea studenţilor pentru instituţii creştine de învăţământ;

    – coordonarea lucrătorilor din Biserică care îşi desfăşoară activitatea ca misionari        în ţară şi în străinătate;

    – colaborarea cu misionarii străini care activează sub autoritatea Bisericii locale;

    – angajarea şi desfacerea contractului de muncă al personalui spiritual şi/sau              administrativ;

    – exercitarea disciplinării în Biserica locală.

 

     Art. 31 Eliberarea din slujba de presbiter a unui membru al Comitetului survine în următoarele situaţii:

      – trăirea în păcat;

      – abaterea de la caracterul presbiterului, definit de 1Timotei 3:1-7 şi Tit 1:5-9;

      – abateri de la Mărturisirea de Credinţă şi Statut;

      – incapacitate fizică sau intelectuală;

      – inactivitate în cadrul Comitetul de presbiteri.

 

     Art. 32 Punerea sub disciplină a unui presbiter se realizează de către Comitetul de presbiteri, cu aducerea cazului la cunoştinţa Bisericii.

 

    Art. 33 Reprezentarea intereselor Bisericii locale în plan oficial se face prin delegare de către Comitetul de presbiteri.

 

Patrimoniul Bisericii locale

 

     Art. 34 Biserica locală poate avea în proprietate bunuri materiale mobile şi imobile:

– Case de Rugăciune (lăcaşuri de cult) ale Bisericii cu anexele lor şi terenurile        aferente;

– alte clădiri cu dotările lor;

– terenuri agricole;

– bibliotecă;

– cimitir;

– mijloace auto;

– unităţi de învăţământ, de caritate, centre de plasament, azile, cu bunurile          mobile specifice acestora, şi altele.

 

     Bunurile sacre ale bisericii sunt: Casele de rugăciune (lăcaşurile de cult) cu terenurile şi anexele aferente, cimitirele confesionale, alte bunuri destinate actelor de cult şi activităţilor religioase. Ele sunt imprescriptibile şi insesizabile conform Legii.

 

      Bunurile de patrimoniu ale Bisericii  nu pot fi folosite decat in cadrul activitatilor bisericii (Tabere, Seminarii, Evanghelizari,Programele bisericii,etc.)

     Înstrăinarea lăcaşurilor de cult şi a terenurilor aferente se face de către Biserica locală cu avizul Comitetului Zonal şi al Comitetului Executiv.

 

  Art. 35 Biserica locală gestionează patrimoniul propriu prin Comitetul de presbiteri, cu respectarea legislaţiei în vigoare şi a prezentului Statut.

 

     Art. 36 Biserica locală se întreţine prin contribuţia membrilor ei.

Conform legii, cu respectarea moralităţii creştine, Biserica poate primi daruri

manuale, contribuţii, donaţii, sponsorizări, succesiuni din partea membrilor şi aparţinătorilor ei, ale unor persoane fizice sau ale unor organizaţii din ţară sau din străinătate. Acestea se contabilizează conform legii.

      Toate bunurile intrate în patrimoniul Bisericii nu pot face obiectul revendicărilor ulterioare.

Statut al Bisericii Creștine "Betania" Essen

Program:

Duminică:

orele

15:00 - 17:30

Sâmbătă Repetiții:

orele

18:00 - 20:00

Pslamul 90:12

 

''Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă!''